Keratoconul este o afecțiune oculară care progresează lent și presupune deformarea corneei, de la o formă rotundă, normală aceasta se subțiază și se bombeză sub formă unui con. Se produce astfel o imagine neclară. Poate să apară la unul sau la ambii ochi și apare de obicei în adolescență. Vederea încețoșată provocată de keratoconus este diferită față de imaginea neclară cauzată de miopie sau hipermetropie. În prima etapă a afecțiunii, keratoconusul provoacă vederea în ceață, distorsiunea imaginii și o sensibilitate crescută la lumină. Keratoconul poate evolua în ani, după care încetinește și apoi se stabilizează. Este posibil ca fiecare ochi să fie afectat în mod diferit, ușor, moderat sau sever. Sfatul medical este să solicitați un consult oftalmologic la primele semne pe care le sesizați, mai cu seamă efectuarea unei investigații speciale, numită topografie corneeană, care ajută la depistarea keratoconului (aflarea grosimii corneei). Este important să nu se neglijeze să se ajungă la subțierea corneei, atunci intervenția chirurgicală devine mai complicată, recuperarea mai îndelungată, refacerea acuității vizuale mai lentă. Prin intervenție în fazele inițiale, acuitatea se poate recupera și se poate evita riscul de a ajunge în faza acută a Keratoconului, unde există riscul de a se pierde ochiul, ca organ.

Cauzele keratoconului:

• Frecarea la ochi: persoanele cu keratoconus pot deteriora mai uşor corneea datorită unor traumatisme minore cum ar fi frecarea la ochi.
• Unele studii susțin că boala de keratoconus ar avea cauze în evoluția anormală a corneei, prin lipsa unor importante fibre de ancorare care stabilizează structural corneea anterioară. Acest lucru determină bombarea corneei din cauza flexibilității crescute.
• Multe boli genetice sunt asociate cu keratoconul inclusiv Sindromul Down, Sindromul Marfan sau Sindromul Ehlers-Danlos
• Keratoconul începe în adolescenţă şi avansează până se ajunge la maturitate. O teorie pentru a explica de ce progresia keratoconului se opreşte la începutul maturității este că expunerea UV şi îmbătrânirea corneei sporeşte rigiditatea corneei şi previne progresia. Crosslinkingul corneean de colagen (CXL) este o procedură care accelerează acest proces natural, oprindu-se astfel progresia keratoconului în majoritatea cazurilor.

În primul rând, printre principalele cauze ale keratoconusului se numără factorii genetici (corneea devine susceptibilă la subțiere și deformare deoarece există defecte calitative ale fibrelor de colagen în alcătuirea sa):

• factori de mediu (radiații UV)
• factori endocrini (se asociază de multe ori cu disfuncțiile glandei tiroide)
• factori imunologici (la fel ca și la majoritatea bolilor autoimune, keratoconusul asociază o instabilitate între moleculele proinflamatorii și cele antiinflamatorii de la nivelul corneei)

Primele reacții sugestive ale keratoconusului apar de regulă în ultimii ani ai adolescenței. Se crede că apariția keratoconusului survine după ce procesul de creștere încetează, mai exact, între 16 și 21 de ani. Factorii care conduc la apariția bolii includ: frecatul ochilor, purtarea îndelungată a lentilelor de contact (peste 10 ani, mai mult de 10 ore pe zi), expunerea la razele ultraviolete sau diverse atopii.

Ce este keratoconus screening?

Procedura de testare a pacientului pentru a depista această boală este una simplă și foarte eficientă. De obicei este inclusă într-un examen de rutină de care orice pacient poate beneficia. Pentru a da diagnosticul de keratoconus, medicul oftalmolog va examina corneea pacientului cu ajutorul unui topograf cornean. Prin acest test, medicul specialist va studia forma corneei, precum și alte caracteristici optice ale acesteia.

Pentru ca rezultatele acestui test să fie valabile, pacientul trebuie să renunțe la purtarea lentilelor de contact pentru aproximativ 2-3 zile, înainte de examinare.

Cum se efectuează diagnosticarea?

 

Pacientul se va așeza pe un scaun, apoi fruntea și bărbia vor fi sprijinite pe un suport special al topografului, cu scopul de a păstra ochii într-o poziție fixă, necesară scanării. Pentru câteva secunde, pacientul va fi expus la o sursă de lumină.

 

Topograful corneean proiectează pe suprafața corneei imaginea unor inele concentrice, care vor fi mai apoi interpretate de către medic, cu ajutorul prelucrării computerizate. Se calculează astfel curbura corneei, și se realizează o hartă a suprafeței acesteia. Dacă distanța dintre cercurile concentrice este egală, vorbim despre o cornee sănătoasă. Atunci când distanța dintre cercuri este inegală, corneea este deformată.

Simptomele keratoconului:

• Vedere neclară
• Nevoia de a schimba frecvent ochelarii sau lentilele de contact
• Vedere neclară care nu poate fi corectată prin portul ochelarilor
• Sensibilitate la lumină
• Dificultatea de a conduce pe timp de noapte
• Halouri (în special noaptea)
• Dureri de cap și ochi

Keratoconul afectează adesea ambii ochi, iar simptomele pot să fie diferite în funcție de ochi. De asemenea, acestea se pot schimba pe măsură ce boala progresează.

Simptome keratoconus în stadiu incipient:

• Vedere ușor încețoșată
• Imagine ușor distorsionată, în care liniile drepte par îndoite sau curbate.
• Sensibilitate crescută la lumină.
• Ochi înroșit sau inflamat.

Simptome keratoconus în stagiile avansate:

• Imagine mai încețoșată și mai distorsionată
• Hipermetropie sau astigmatism mărit, drept urmare pacientul poate simți nevoia să își schimbe ochelarii des
• Sensibilitatea la lentile de contact. S-ar putea ca acestea să nu se mai așeze corect pe ochi sau să fie inconfortabile.

Pentru cei mai mulți, keratoconul este o boală care progresează în ani de zile. În cazul altor pacienți însă, această afecțiune progresează mult mai rapid. În acest caz, corneea se poate deforma brusc și pot apărea cicatrici. Când corneea are cicatrici aceasta nu mai este netedă și nu mai e la fel de limpede. Drept urmare, vederea este și mai distorsionată și încețoșată.

Este important de aflat dacă pacientul are pe cineva în familie cu keratoconus, deoarece se transmite pe cale genetică.

Pentru obținerea unui diagnostic  se efectuează  topografia corneeană, care este o procedură de diagnoticare noninvazivă, utilă în realizarea unei hărți topografice a curburilor de la suprafața corneei. Procedura se realizează în doar câteva minute și este nedureroasă.

Genetica, sistemul imunitar, stresul oxidativ, factorii endocrini, toate au un rol în dezvoltarea keratoconusului.

După stadiul de evoluție se clasifică astfel:

• keratoconus ușor:      < 48 D
• keratoconus mediu:  48 – 54 D
• keratocon sever:         > 54 D

Putem preveni keratoconul?

Nu. Pentru boala keratoconus nu există măsuri preventive specifice. Totuși, există obiceiuri, cum ar fi frecatul ochilor, care duc la agravarea simptomelor. Pacienții care suferă de această boală trebuie să evite să își frece ochii. Dacă aceștia au ochi iritați, sunt îndemnați să se adreseze medicului oftalmolog în legătură cu medicamentația care poate ține sub control alergiile.

Tratamentul keratoconusului:

În prezent există mai multe opțiuni de tratament pentru keratoconus.

Până de curând pacienții care erau diagnosticați în stadiul III sau IV al afecțiunii oculare keratoconus, nu puteau spera la un tratament care să le redea acuitatea vizuala. În ultimii ani însă, implantele intracorneene MYORING si PIOL ( ICL) si transplantul de cornee  au devenit o opțiune disponibilă și pentru pacienții din România.

După ce medicul a dat diagnosticul, tot acesta va prescrie tratamentul potrivit, în funcție de stadiul în care se prezintă boala. Iată care sunt metodele de tratament:

• Corecție cu ochelari – în stadiile incipiente atunci când simptomele sunt ușoare, medicul ar putea sugera purtarea ochelarilor cu dioptrii, sau alternativa lentilelor de contact moi.
• Lentile de contact rigide – pe măsură ce boala progresează, lentilele de contact moi nu vor mai furniza o imagine corectă. Atunci medicul va prescrie lentilele de contact GPR, care reușesc să mențină forma corneei.
• Lentile moi plus lentile GPR – În momentul în care lentilele rigide devin inconfortabile, se sugerează portul acestora peste lentilele moi, care sunt mai confortabile.
• Lentile hibrid – este o lentilă care are marginile moi, dar centrul ei este format din lentilă rigidă.
• Lentile sclerale – pot acoperi și partea albă a ochiului (sclera), deoarece diametrul este mai mare. Stabilitatea acestora este mai bună, împiedicând praful și impuritățile să pătrundă pe dedesubt.
• Crosslinking – În stadiile puțin mai avansate, oftalmologul va utiliza o lumină UV specială pentru a întări corneea. Această procedură ajută la rigidizarea corneei, stopând astfel progresia bolii și bombarea acesteia.
• Transplant cornean –este o ultimă încercare de restaurare a acuității vizuale în cazul în care celelalte metode au eșuat sau în cazul în care diagnosticul este pus într-un stadiu avansat (III sau IV). Atunci când simptomele sunt severe, oftalmologul dumneavoastră vă poate sugera un transplant de cornee. Medicul oftalmolog va înlocui întreaga cornee sau o parte a corneei bolnave cu corneea sănătoasă provinită de la un donator. Aceasta este singura opțiune în cazul în care au apărut complicații în cazul keratoconusului (edem cornean ireversibil).

Există soluții de tratament pentru keratoconus în stadiu avansat III, IV?

Conform unor masuratori tomografice, se pot stabilii cu exactitate incadrarea fiecarui caz clinic, pentru tratamentele enumerate mai sus.

Inelele MYORING se pot implanta intrastromal, prin crearea unui tunel cu laserul femtosecunde.

PIOL (ICL) sunt cristalinele intraoculare fakice care pot reduce o parte considerabila din dioptriile necesare.

Transplantul de cornee este o operație care presupune îndepărtarea țesutului cornean afectat și aplicarea unui nou țesut sănătos, provenit de la un donator de cornee. Deschiderea persoanelor spre astfel de donații de țesut a crescut semnificativ în ultima perioadă, ceea ce face posibilă această intervenție pentru tot mai mulți pacienți.

Operația este una care se poate desfășura într-o perioadă scurtă de timp. Timpul operator se poate prelungi uneori când există patologii asociate, patologii care vor da un grad în plus de complexitate intervenției.

Transplantul de cornee se desfășoară într-un mod cât mai confortabil pentru pacient, cu anestezie locală sau generală, mereu fără durere.

Intervenția chirurgicală poate fi efectuată la clinica Vitreum, una dintre puținele clinici din țară care oferă acest tratament. Pacienții vor fi internați pentru o zi sau două în funcție de necesități. Succesul operației depinde bineînțeles de buna colaborare a pacientului cu medicul chirurg, de aceea este important ca pacientul să se prezinte la toate controalele pre-operatorii și post-operatorii solicitate sau recomandate de medic.